CHAT.MD

Noaptea trecută s-au împlinit 17 ani de când cei doi au murit într-un tragic accident rutier, iar astăzi, rudele lor au organizat un parastas. La cimitirul Central au venit oameni care i-au cunoscut, dar și tineri care îi apreciază. Ca dovadă că nu i-au uitat, unii le-au cântat piesele lângă mormânt.

Pentru a 17-a oara, mormântul lui Ion și al Doinei este acoperit de flori și lumânări. N-au fost uitați... și nici durerea celor care i-au iubit nu s-a stins.

Cei care le-au fost prieteni își amintesc cu regret cât de multe planuri aveau și câte au rămas nerealizate.

Pe la mormantul soților Aldea Teodorovici au trecut astăzi o mulțime de tineri de la diferite școli din capitală, și oameni care nu i-au cunoscut decât prin piesele lor pe care le cântă cu mândrie.

Două inimi gemene, care s-au zbătut pentru dreptate, pentru limba română și pentru ca oamenii să înțeleagă ce înseamnă iubirea.

Așa au rămas în memoria noastră Doina și Ion Aldea Teodorovici. Viața lor a fost prea scurtă, iar soarta prea crudă. S-au stins într-un tragic accident înainte de a-și vedea îndeplinit visul, iar în urma lor au lăsat o familie îndurerată și un neam întreg în doliu.

O viață scurtă și zbuciumată, trăită pentru idealuri. Doina și Ion s-au cunoscut la Chișinau, unde își făceau studiile. El - venit de la sud, din Leova, ea orășeancă - frumoasă și elegantă. În 1981 și-au unit destinele și vocile, iar peste un a venit pe lume Cristofor, unicul lor fiu.

Doina și Ion au format un cuplu perfect și acasă și pe scenă. Ion a scris peste 300 de cântece - de dragoste, patriotice, pentru copii, dar și melodii pentru filme. Pentru că multe din piese erau incomode pentru guvernarea de atunci, Ion își lua chitara și împreună cu soția sa cutreierau satele Moldovei. Foarte des treceau Prutul unde mergeau, așa cum spuneau ei, tot acasă.

Au încercat să trezească acest neam după decenii întregi de uitare, fiind primii care au cântat despre limba română în stânga Prutului. Iar prin piesele lor au luptat pentru revenirea la grafia latină și unirea Basarabiei cu România.

Au cantat și despre iubire și despre mamă, punând pe note versurile lui Grigore Vieru.

Aveau încă atât de multe de făcut. Mai vroiau un copil și încă multe piese urmau să le aducă în scenă. Dar... totul s-a spulberat într-o noapte, la sfârșit de octombrie, în 1992. Se întorceau de la București, când mașina în care se aflau s-a izbit violent de un copac. Ambii au murit, el avea 38 de ani, ea 34. Moartea lor a lăsat multe semne de întrebare, unii spunând că accidentul ar fi fost pus la cale. Doina și Ion au lăsat în urmă o familie sfâșiată de durere, un copil orfan la 10 ani și o țară întreagă în doliu.

Во всех древних культурах слово имело особый сакральный смысл. Предметы и явления физического мира рассматривались людьми как воплощенное в материю слово.

Алдя-Теодорович